Dificultati motorii
si de coordonare

Caracteristica principala a acestei tulburari este o deteriorare considerabila in dezvoltarea coordonarii motorii. Tulburarea este cunoscuta si sub denumirea de sindromul copilului neindemanatic. Copiii cu aceasta tulburare pot efectua toate miscarile normale, insa coordonarea este insuficienta. La acesti copii are loc o intarziere a aptitudinilor motorii cum ar fi imbracarea, dezbracarea, plimbarile, servirea mesei, etc. De asemenea, copiii cu tulburare a abilitatii motorii au tendinta de a sparge obiecte si nu fac fata lucrului manual si jocurilor organizate. Pot avea dificultati la scris, desenat sau copiat. Deseori lipsa de indemanare motorie este asociata cu o performanta scazuta in testele cognitive vizuo-spatiale.

Intarzierile in ceea ce privesc dezvoltarea motorie a copiilor pe un anumit segment, spre exemplu mersul, se datoreaza de cele mai multe ori unui deficit de stimulare din viata intrauterina cat si din primul an de viata. Intarzierea dezvoltarii motorii, poate fi simptomul pentru o problema si mai grava, cum o presupune spre exemplu spina bifida, autismul, paraliziile cerebrale, care necesita desigur ingrijiri specializate si tratament de kinetoterapie special adaptat si individualizat, bine monotorizat de catre un kinetoterapeut cu experienta.

Observand un copil cu tulburari de miscare identificate in orice moment al primilor ani de viata, tabloul clinic este unul in evolutie. Modul in care evolueaza tabloul clinic depinde de severitatea si de extinderea acestor probleme, care devin mai evidente, pe masura ce se matureaza sistemul nervos al copilului. Alterarea functiei motorii observata la copilul mic, continua sa evolueze pe masura ce se matureaza sistemul nervos si apar alte abilitati motorii. Se observa o modificare a tabloului clinic, ceea ce da impresia unei afectiuni mai degraba progresive decat statice. Literatura medicala sugereaza ca diagnosticul definitiv este pus rareori inainte de varsta de 6 luni.

Davis (1997) arata ca intarzierea in dezvoltarea motorie este semnul clinic observat cel mai frecvent. Complexitatea si extinderea acestor dificultati, nu poate fi inteleasa complet inainte de varsta de 2-3 ani a copilului, iar uneori chair mai tarziu. Din punct de vedere functional, problemele pot aparea chiar in zonele de performanta si in componentele performantei. De exemplu, un copil cu spasticitate, care are tonus muscular crescut, care afecteaza membrele inferioare, va avea dificultati in dobandirea mersului individual, poate fi nesigur si poate avea nevoie de dispozitive de ajutare a mersului. Este deasemenea posibil sa fie asociate dificultati de control ale membrelor superioare, deoarece influenta miscarilor si controlul fin sunt restrictionate.

Pe masura ce copilul avanseaza in crestere, parintii vor relata modificari care reflecta deteriorarea zonelor de performanta. Copilul poate ramane dependent de ingrijirea adultilor si de ajutorul fizic practic pentru a efectua diferite sarcini zilnice.

In cele mai multe cazuri, o examinare clinica amanuntita releva imaturitati ale dezvoltarii neuromotorii, miscari tip oglinda si alte trasaturi motorii asociate, ca si semne de necoordonare motorie ale miscarilor fine si grosiere (descrise in general ca semne neurologice minore din cauza prezentei lor la varste foarte mici).